Istoric

Departamentul de Rezistenţa materialelor este unul dintre cele mai vechi compartimente de învăţământ şi cercetare din Universitatea „Politehnica” din Bucureşti. Deşi disciplina Rezistenţa materialelor s-a predat pentru prima oară, la „Şcoala de Poduri şi Şosele”, în anul 1881, iar primul curs a fost scris  în anul 1893, de către profesorul C.C. Mănescu, nucleul catedrei datează încă din anul 1886, când profesorul Alfons Saligny (fratele inginerului Anghel Saligny) a fondat  „Laboratorul de Chimie” al “Şcolii Naţionale de Drumuri şi Poduri” din Bucureşti, care cuprindea şi o secţie de „Încercări de materiale”. Acesta a fost primul laborator tehnologic din România în care se încercau materialele folosite în construcţia structurilor de rezistenţă ale unor obiective din acele vremuri (podul peste Dunăre de la Cernavodă, silozurile din portul Constanţa ş.a.). Pe lângă aceste  încercări, în laborator, se mai efectuau şi o serie de lucrări practice cu studenţii, la cursul de Rezistenţa materialelor.

În perioada 1902-1916, cursul de Rezistenţa materialelor a fost ţinut de către profesorul H. Schlawe, iar din 1916, timp de peste douăzeci de ani, de către profesorul Gheorghe Filipescu. Prin cursul şi lucrările publicate, profesorul Gheorghe Filipescu, a contribuit la dezvoltarea învăţământului ingineresc  din ţara noastră. În anul 1920, „Şcoala Naţională de Drumuri şi Poduri” devine „Şcoala Politehnică” din Bucureşti, iar laboratorul fondat  de profesorul Alfons Saligny a fost transformat în „Institutul pentru încercări de materiale şi analize industriale” cu sediul într-un local nou din strada Polizu.

Numit titular al cursului de Rezistenţa materialelor, în anul 1939 şi ulterior rector al „Şcolii Politehnica” din Bucureşti, profesorul C. C. Teodorescu, separă, în anul 1940, institutul în: „Laboratorul pentru analize industriale” şi „Laboratorul de Rezistenţa materialelor  şi Încercări de materiale”.  

Prof. univ. dr.ing. C.C.Teodorescu
Şeful catedrei R.M. 2
(1959 – 1963)
Rector al “Şcolii Politehnica” în perioada 1940-1944

Profesorul C.C. Teodorescu a desfăşurat o bogată activitate ştiinţifică în domeniul construcţiei de material rulant de cale ferată. Cercetările sale ştiinţifice au  fost materializate în lucrarea “Calculul şinelor fără joante” şi în alte lucrări inginereşti. Pentru îndelungata sa activitate didactică şi pentru meritele înregistrate în activitatea de cercetare ştiinţifică profesorul C.C. Teodorescu a fost distins cu premiul de profesor emerit. Profesorul C.C. Teodorescu a avut meritul de a adapta cursul de Rezistenţa materialelor predat de către prdecesorii săi şi orientat mai mult pe domeniul construcţiilor la necesităţile ingineriei mecanice impuse de industria din acea vreme (industria construcţiilor de locomotive şi vagoane, construcţia de maşini unelte etc.).

A fost conducător de doctorat în domeniul Rezistenţei Materialelor şi, sub conducerea lui, şi-au susţinut teza de doctorat o serie de profesori, printre care pot fi amintiţi: prof. Buga Mihai, prof. Deutsch loan, prof. Talpoşi Atanasie, prof. Goia loan, prof. Rusiu Gheorghe şi alţii.

A infiinţat în cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti Cercul de Mecanică Tehnică, la lucrările căruia care participau profesori de seamă din Politehnică: academicianul Radu Voinea, prof. Nicolae Manolescu, prof. Alexandru Stoenescu, prof. Aurelian Stan, prof. Gabriela Ţiţeica, prof. Oliviu Rusu şi numeroşi tineri doctoranzi: prof. Nicolae Iliescu, prof. Costică Atanasiu etc. Aici doctoranzii îşi expuneau părţi din teze, iar profesorii expuneau diverse noutăţi din domeniul Mecanicii Aplicate. Acest cerc a funcţionat şi după dispariţia profesorului C. C. Teodorescu încă foarte mulţi ani sub conducerea Academicianului Radu Voinea.

La primul Manual al inginerului mecanic, apărut în anul 1955, în limba română, a scris partea de Rezistenţa Materialelor.

A lăsat în urmă o vastă bibliografie de peste 150 de titluri de lucrări, dintre care unele publicate în străinătate. Sunt bine cunoscute preocupările şi realizările profesorului C.C. Teodorescu privind dezvoltarea construcţiilor sudate din ţara noastră.

Este prim autor al primului tratat de sudură publicat în limba română şi al altor lucrări referitoare la calculul de rezistenţă şi încercarea îmbinărilor sudate. Profesorul C.C. Teodorescu este şi iniţiatorul lucrării “Imbinări sudate”, apărută în anul 1972 la Editura Tehnică cu câteva luni îinainte de deces.

Profesorul emerit C.C. Teodorescu reprezintă un exemplu de dăruire în nobila activitate de formare şi promovare a tinerelor cadre, precum şi în activitatea de cercetare ştiinţifică direct legată de nevoile producţiei, activitate în care s-a străduit şi a reuşit să-şi antreneze colaboratorii.

Odată cu numirea sa ca şef al catedrei de Rezistenţa materialelor din Institutul Politehnic Bucureşti, în anul 1952, profesorul Gh. Buzdugan a continuat tradiţia predecesorului său, modernizând laboratorul de Rezistenţa materialelor, în cadrul căruia se desfăşurau atât activităţi didactice cât şi de cercetare.

În perioada 1963-1969, profesorul a îndeplinit funcţia de Director General al Învăţământului Superior din Ministerul Învăţământului. În această calitate a reuşit să introducă în planurile de învăţământ ale facultăţilor cu profil mecanic un curs special de Vibraţii Mecanice.

În anul 1968 , susţine, la Institutul Politehnic din Bucureşti teza de doctorat cu titlul “Calculul de rezistenţă la solicitări variabile“ în care introduce un concept nou pentru calculul coeficientului de siguranţă la oboseală, pentru solicitări variabile compuse din cicluri simetrice de încovoiere şi răsucire în fază. În anul 1969 i se decernează titlului de Doctor Docent al Institutului Politehnic Bucureşti şi de Profesor Emerit.

În anul 1972, împreună cu Profesorul Radu Voinea, a pus bazele unei colaborări cu Technische Hochschüle din Darmstadt. În urma protocolului semnat cu preşedintele acestei şcoli, profesorul Helmut Bőhme, s-a înfiinţat Departamentul de Inginerie în Limbi Străine în cadrul Institutului Politehnic Bucureşti. Tot datorită acestei colaborări s-a înfiinţat pentru prima oară la noi secţia de Inginerie Economică.

În perioada 1973-1981, împreună cu colectivul pe care îl conducea, Profesorul Gh. Buzdugan a organizat două simpozioane internaţionale în domeniul fundaţiilor de maşini intitulate „Dynamics of Machine Foundations”, la care au participat numeroşi specialişti din ţară şi de la diferite universităţi de prestigiu din străinătate.

Autor a numeroase cursuri, culegeri de probleme, îndrumare de laborator, monografii, lucrări de uz ingineresc, studii şi cercetări, profesorul Gheorghe Buzdugan a modernizat şi orientat disciplina Rezistenţa materialelor către problematica ingineriei mecanice, punând bazele învăţământului ingineresc în acest domeniu.

În urma fuzionării „Institutului de Căi Ferate Bucureşti”, cu „Institutul Politehnic Bucureşti”, în anul 1959, se înfiinţează, în cadrul facultăţii de Transporturi, catedra de Rezistenţa materialelor nr. 2, condusă de Profesorul Emerit C.C. Teodorescu, până în anul 1963. Din anul 1963, catedra de Rezistenţa materialelor nr. 2, a fost condusă de către profesorul Oliviu Rusu, până în 1974, când cele două catedre s-au unit într-o singură catedră, condusă de Academicianul Gheorghe Buzdugan, până la pensionarea acestuia în anul 1987.

Gheorghe Buzdugan
Şeful catedrei R.M.
Membru titular al Academiei Române din 1990 
Preşedinte de onoare al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România

Odată cu construirea noului local al „Institutului Politehnic Bucureşti”, în anul 1969, catedra îşi mută sediul din strada Polizu, în corpul CA din acest local, unde, sub conducerea Academicianului Gheorghe Buzdugan, se pun bazele unor laboratoare moderne, concepute, atât pentru activităţi didactice cu studenţii, cât şi pentru cercetare ştiinţifică. Pe lângă acestea a fost construită o hală specială de încercări, prevăzută cu facilităţile şi echipamentele necesare investigării unor structuri complexe, de dimensiuni mari. În anul 1979, baza materială de cercetare se lărgeşte, prin construirea, lângă catedră, a „Laboratorului de Cercetări şi Încercări de Materiale”, în care îşi desfăşurau activitatea, atât cercetători, cât şi cadre didactice.

Pentru meritele deosebite dovedite în îndelungata şi valoroasa sa activitate didactică şi ştiinţifică, în anul 1963, Profesorul Gh. Buzdugan a fost ales Membru Corespondent al Academiei Române, iar în anul 1990, Membru Titular. În perioada 1991-1998 a fost ales Preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Tehnice a Academiei Române. Împreună cu Academicianul Radu Voinea, în anul 1999 s-a numărat printre fondatorii Academiei de Ştiinţe Tehnice din România, fiind ales Preşedinte de Onoare al acesteia.

Prin contractele încheiate de colectivele de cercetare ale catedrei cu diferiţi beneficiari s-a abordat o mare varietate de probleme inginereşti, unele foarte dificile, impuse de “punctele fierbinţi”din industrie şi de pe diferite şantiere. Printre acestea se numără contractele pentru studiul comportării conductelor de gaze, sub acţiunea vântului, la traversarea unor râuri mari (Mureş, Someş, Timiş, Jiu ş.a.). Sunt de remarcat măsurătorile făcute de aceste colective la barajele şi conductele de fugă ale marilor hidrocentrale de pe râurile interioare Bicaz, Argeş, Lotru, Sadu şi chiar la ecluza de la Porţile de Fier. În aceeaşi ordine de idei se înscriu măsurătorile de sol şi studiile întreprinse pentru amplasarea unor mari combinate la Galaţi, Călăraşi, Midia-Năvodari, Târgovişte, Piteşti, Cernavodă ş.a. cum şi cercetările făcute prin calcul şi experimental pe grinzi de poduri şi pe structurile de rezistenţă ale unor locomotive, vagoane, autobuze, camioane şi chiar nave.

După pensionarea Academicianului Gheorghe Buzdugan, catedra a fost condusă de către profesorul Mihail Buga (1987-1991), profesorul Nicolae Iliescu (1991-2004), profesorul Costică Atanasiu (2004-2008), profesorul Horia Gheorghiu (2008-2012) și profesorul Ioan Părăuşanu(2012-2020). Din anul 2011, catedra s-a transformat în Departamentul de Rezistenţa materialelor, condus în prezent de către profesorul Dan Mihai Constantinescu.

Şcoala de Rezistenţa materialelor, fondată de Academicianul Gheorghe Buzdugan în catedră, s-a dezvoltat şi diversificat de-a lungul anilor, răspunzând atât exigenţelor impuse de procesul de restructurare şi modernizare a învăţământului, de integrarea in aria europeană a educaţiei şi cercetării, cât şi unor priorităţi de cercetare ale industriei naţionale.

Dispunând de un corp profesoral caracterizat prin competenţă didactică şi ştiinţifică ridicată, Departamentul de Rezistenţa materialelor, prin programele sale de studiu, răspunde necesităţilor pieţei muncii de la noi din ţară şi evoluţiei generale a acesteia, punând la dispoziţia studenţilor o ofertă curriculară diversificată, atât la nivelul studiilor de licenţă, cât şi în cadrul programelor de master şi doctorat.

Departamentul dispune de laboratoare performante dotate cu tehnică de calcul cu programe de analiză specializate, de maşini de încercat moderne şi de echipamente pentru investigaţii experimentale cu posibilităţi de achiziţie, stocare şi prelucrarea datelor. Multe dintre laboratoarele departamentului, în care se desfăşoară activităţile didactice şi de cercetare au fost realizate, in principal, prin programe europene, programe şi granturi de cercetare naţionale şi prin fonduri de investiţii de la bugetul de stat.

Departamentul pune la dispoziţia studenţilor şi doctoranzilor, prin biblioteca sa proprie, un valoros fond de carte alcătuit din peste 2500 titluri şi din numeroase colecţii de reviste de specialitate, de referinţă.