Home Didactic Concurs studentesc
 
CC Teodorescu PDF Imprimare Email
Descriere

Constantin C. Teodorescu s-a nascut la 22 martie 1892 in Bucuresti, intr-o familie modesta. A urmat scoala primara in Bucuresti si, apoi, prin concurs a devenit elev la Liceul Internat Constantin Negruzzi din Iasi. A absolvit sectia reala in 1911. A intrat, tot prin concurs, la Scoala Nationala de Poduri si Sosele, unde a avut profesori renumiti, printre care Anghel Saligny, Elie Radu, Ion Ionescu, David Emmanuel, Nicolae Vasilescu-Karpen si Andrei Ioachimescu. Dupa obtinerea diplomei, in 1916, a fost numit inginer in Ministerul Lucrarilor Publice, unde a functionat pana in 1919. In acelasi an a devenit asistent la catedra de Rezistenta Materialelor, sub conducerea prof. Gh. Em. Filipescu.
In toamna anului 1920 - odata cu infiintarea Scolii Politehnice din Timisoara - directorul de atunci, renumitul matematician Traian Lalescu, l-a chemat pentru a indeplini functia de subdirector. In perioada 1920 - 1924 a functionat ca profesor suplinitor de rezistenta materialelor si mecanica rationala. In 1923 a fost numit profesor provizoriu de rezistenta materialelor la Politehnica din Timisoara, iar in 1926 profesor titular. Aici a predat in continuare, pana in 1939, cand a trecut ca profesor titular la catedra de Rezistenta Materialelor de la Politehnica din Bucuresti.
Este de mentionat faptul ca in perioada cat a activat la Timisoara a fost si director al Scolii Superioare P.T.T. din acest oras (1923 - 1929). A infiintat laboratorul de incercari de materiale al Politehnicii din Timisoara si a indeplinit mandatul de rector al Politehnicii din Timisoara in perioada 1934 - 1938.
La Bucuresti, a fost numit rector al Politehnicii in perioada 1940 - 1944 si profesor titular definitiv la catedra de rezistenta a materialelor pana in 1948, cand a fost trecut ca profesor de rezistenta a materialelor la Institutul de Cai Ferate din Bucuresti. S-a pensionat in 1960 si a devenit profesor consultant.
In 1962 i s-a acordat, prin decret, titlul de profesor emerit.
Aceste repere biografice au marcat o activitate stiintifica si didactica de exceptie. In acest sens, reamintim ca, in urma unor laborioase cercetari, a formulat concluzia potrivit careia trebuie aplicate sistematic metodele statistice si teoria probabilitatilor in problemele referitoare la incercarile de materiale. Folosind aceste metode, a ajuns la interpretari interesante. De exemplu, cu ajutorul elipselor de probabilitate sau al elipsoidului de probabilitate, a elaborat o metoda de comparare a doua limite caracteristice pentru materialele supuse la incercari, sub forma de epruvete. A aplicat legea lui Gauss pentru doua variabile in unele probleme de incercari de materiale. De asemenea, intr-o comunicare la al doilea Congres interbalcanic al matematicienilor, tinut la Bucuresti in 1937, a aratat ca limitele impuse pentru caracteristicile materialelor sunt tangentele la elipsa de probabilitate. Ca urmare, spre a compara doua limite, trebuie ca ele sa reprezinte aceeasi probabilitate, ceea ce inseamna ca ele trebuie sa fie tangente la elipsele omotetice de aceeasi probabilitate.
Profesorul-inginer C. C. Teodorescu a tiparit mai multe editii pentru cursul sau de rezistenta materialelor predat la Politehnica din Timisoara sau din Bucuresti ori la Institutul feroviar din Bucuresti. A fost si autorul Culegerii de probleme si exercitii de rezistenta materialelor si teoria elasticitatii. Dupa profesorul C. C. Teodorescu, gandirea tehnica inseamna „arta de a alege intre conditii contradictorii“. In invatamantul superior tehnic, profesorul C. C. Teodorescu are un aport important prin instructia tehnica-stiintifica a 40 de serii de ingineri constructori, mecanici, mineri, feroviari sau de alta specialitate. In concluzie, profesorul C. C. Teodorescu este primul care a aplicat pe larg metodele statistice pentru incercarile materialelor.
Prototip al modestiei care ascunde reale valori spirituale si morale, trecand discret printre altii, pretuitor de ganduri si subtilitati, profesorul C. C. Teodorescu a fost un om original, cultivat, crescut la scoala integrului si celui de mult trecut in legenda, profesorul Gh. Em. Filipescu, sufletul Scolii de Poduri si Sosele, al Politehnicii din Bucuresti si al Gazetei matematice. A fost unul dintre asii tehnicii romanesti din ultimii 80 de ani. Viziunea sa, inedita si multivalenta, se regaseste in multe dintre realizarile tehnicii romanesti de mare anvergura.
Profesorul C. C. Teodorescu a publicat primul curs de rezistenta materialelor de la noi din tara in 1923, la Editura Scolii Politehnice din Timisoara, reeditat in 1926. A creat, la Timisoara, primul laborator din tara de incercare a materialelor. Aici a efectuat zeci de mii de incercari asupra epruvetelor sau mostrelor, nu numai pentru receptia materialelor, ci si pentru a stabili in ce masura teoria privind elasticitatea materialelor corespunde realitatii. Incercarile sale asupra materialelor privesc relatiile dintre rezistenta, alungire, contractie transversala si rezilienta la diferite materiale, de la sine de cale ferata pana la ciment, sare, nisip, lemn etc. Ca un detaliu interesant, mentionez ca, folosind proprietatile momentelor de inertie, a definit elipsa de probabilitate. Totodata, a determinat curba frecventei in incercarile de materiale. Intr-o comunicare la Congresul interbalcanic al matematicienilor, care a avut loc la Atena in 1934, profesorul Teodorescu a dat o interpretare simpla a momentelor statistice si a abaterilor cu ajutorul momentelor de inertie si al razei de giratie. A trecut apoi de la elipsa de probabilitate din plan la elipsoidul de probabilitate din spatiu, iar acestui elipsoid i-a determinat axele si directiile conjugate.
In mai multe lucrari publicate si intr-o monografie aparuta la Editura Academiei a expus o teorie originala a sinei fara joanta supusa la variatii de temperatura si a aratat cum are loc distributia tensiunilor in calea ferata sudata continuu. In teoria pe care o dezvolta, Teodorescu asimileaza sina continua cu o grinda rectilinie asezata pe un balast elastic, care conduce la o distributie a tensiunilor longitudinale dupa o lege exponentiala. A fost conducator de doctorat in domeniul Rezistentei Materialelor si, sub conducerea lui, si-au sustinut teza de doctorat o serie de actuali si fosti profesori, printre care prof. Buga Mihai, prof. Iliescu Nicolae, prof. Deutsch Ioan, prof. Goia Ioan, prof. Atanasiu Constantin, prof. Talposi Atanasie, prof. Rusiu Gheorghe.
A infiintat, la Bucuresti, Cercul de Mecanica la care participau doctoranzi si profesori de la Politehnica din Bucuresti. Aici doctoranzii isi expuneau parti din teze, iar profesorii expuneau diverse noutatii din domeniul Mecanicii Aplicate. Acest cerc a functionat si dupa disparitia profesorului C. C. Teodorescu inca foarte multi ani.
La primul Manual al Inginerului Mecanic, aparut in 1955, in limba romana, a scris partea de Rezistenta Materialelor.
A lasat in urma o vasta bibliografie de peste 150 de titluri de lucrari, dintre care unele publicate in strainatate. A fost si prim autor al celui dintai tratat de sudura publicat in limba romana si al altor lucrari referitoare la calculul de rezistenta si incercarea imbinarilor sudate. De asemenea, a initiat lucrarea Imbinari sudate, aparuta in anul 1972 la Editura Tehnica, cu cateva luni inainte de deces.
Profesorul emerit C. C. Teodorescu reprezinta un exemplu de daruire in nobila activitate de formare si promovare a tinerelor cadre, precum si in activitatea de cercetare stiintifica direct legata de nevoile productiei, activitate in care s-a straduit si a reusit sa-si antreneze colaboratorii. Ca un omagiu, Societatea de Rezistenta Materialelor din Romania a dat numele profesorului C. C. Teodorescu Concursului Profesional de Rezistenta Materialelor, care se desfasoara anual.
Omul C. C. Teodorescu, un OM scris cu majuscule, s-a remarcat prin calitati sufletesti deosebite: competenta, talent, putere de munca, constiinciozitate, perseverenta, exigent cu colaboratorii, dar si cu el insusi, model de dascal dedicat in totalitate apostolatului didactic. A fost un om de stiinta de o mare omenie, a avut o viata modesta si discreta, preocupat tot timpul de a nu incomoda si de a nu indispune pe nimeni. Opera acestui om este vie, traieste in si prin activitatea lui, nu numai la catedra, ci si in atatea institutii carora le daruia colaborarea.